Zilele de marti

Am in fata o zi de marti cu 8 ore de munca, cu o vizita medicala si o seara incerta...
M-am tot asteptat, intr-o vreme, ca in fiecare marti sa cada cerul pe mine, sa ma loveasca cine stie ce blestem sau sa traiesc cel mai ascuns cosmar al meu. Da...sunt de la tzara si am fost marcata de "cele trei ceasuri rele", cu atat mai mult cu cat intr-o perioada, scurta din fericire, in fiecare marti am trecut cel putin prin doua dintre ele. Imi amintesc ziua in care mi s-a rupt tocul de la pantof exact cand am coborat din autobuz in fata firmei unde urma sa dau un interviu, apoi, iesind din firma, desi am traversat pe trecerea de pietoni, am fost la un pas de botul unui tir, care, evitandu-ma, a intrat intr-un ford (fara victime) si in ameteala mea am uitat sa cumpar bilet la intoarcere (nici nu prea obisnuiam pe atunci) si m-a prins controlul. Si asta intr-o singura zi...de marti! Si da...am picat interviul.
Dupa acest sir de cesuri rele am gandit ca e mai intelept sa uit ca exista o zi de marti in saptamana. Pur si simplu...pentru o vreme saptamanile mele se compuneau din: luni, o alta zi, miercuri, joi, vineri, sambata, duminica. Insa joile incepusera sa ma termine nervos. In fiecare joi se gaseau cel putin 3 persoane care sa ma enerveze cumplit, 2-3 activitati care sa ma stoarca de energie si cel putin o intamplare neplacuta la care sa asist sau sa particip. Cineva mi-a spus candva: "Nu stii sa te relaxezi. Am impresia ca esti tot timpul in alerta...desi asta te ajuta, la un moment dat parca obosesti inainte de vreme...nu pot sa te laud sau sa te critic, nu stiu daca e bine sau e rau...". Despre el, tipul care nu poate fi catalogat, oarecum neutru si oarecum mereu...o sa vorbesc intr-o zi! Noi (pentru ca eram vreo doua :)) ii spuneam xTc.
Treptat am uitat sa mai numesc zilele...Si fara sa-mi dau seama totul s-a reglat. M-am calmat...si cand simteam ca ma cuprinde nebunia imi cumparam bilet la teatru, mergeam la un concert, vizitam o prietena. Deci da, ma...e o chestiune de mentalitate.
Si oricat de stupide ar parea cartile alea americane care iti vorbesc despre gandirea pozitiva sau despre puterea atractiei, trecand peste limbajul facil si peste redundanta si naivitatea exemplelor (e...da! am citit cateva. si?) ...e adevarat: undeva gandul tau intalneste un camp energetic nesfarsit, de unde se incarca si revine la tine plin de forta. Daca il trimiti nervos, se va intoarce inzecit mai nervos. Trimite-l calm si fara inclestare!
E trecut de 12 a.m....am in fata o zi de marti, inca 5 ore de stat in fata calculatorului...As putea sa ma ridic din cand in cand...sa fumez o tigara, sa beau un ceai...sa mai vorbesc cu "fetele" (ghilimele sunt pentru cei doi masculi din departament). Apoi o sa merg la doctor...tusesc ingrozitor. Daca nu eram atat de racita (cred ca raceala e) nici nu mi-as fi dat seama cat de atent si de iubitor poti fi. Oare de ce m-am trezit in creierul noptii si te-am intrebat ce zi e astazi? Visasem ceva si aveam musai nevoie sa stiu ce zi e...Nu-mi amintesc daca mi-ai raspuns. Parca...
Da...certitudinea m-a plictisit mai mereu! Nu mereu...mai mereu!