Ne intelegem si cand vorbim limbi diferite. Sigur. Imi amintesc ca Sancho a reusit sa obtina informatii despre aeroportul din Sofia, alergand cu bratele deschise in jurul unei bulgaroaice cu ochii bulbucati de uimire si sa se vindece de boala ce tocmai urma sa i se intample, mimand intr-o farmacie un semicerc in jurul abdomenului si facand semne disperate cu mana la baza gatului...Am aflat mai tarziu ca farmacista nu ii daduse o pilula contra durerilor de stomac sau de gat.
Da...se poate sa ne intelegem intre noi chiar si atunci cand cuvintele pe care le scoatem pe gura sunt staine...cu ajutorul corpului, prin semne.
Si uneori...din priviri...insa aici lucrurile se complica putin mai mult, pentru ca partenerul de conversatie ar trebui sa fie unul cu care ori ai o chimie extraterestra spontana, ori iti este aproape de foarte mult timp si va cunoasteti bine.
Se poate si telepatic...asa cum ii "spun" eu mamei mele sa-mi gateasca ceea ce as vrea sa mananc cand ajung acasa, dar asta deja ar putea fi coincidenta sau exagerare.
Prin urmare nici limbajul si nici chiar distanta fizica nu reprezinta un handicap in conversatie.
Prapastia se deschide la continut, insa. Vorbim limbi diferite cand nu reusim sa intelegem substanta, cand nu facem parte dintr-un grup cu un limbaj comun, cand istoria dintre oameni a nascut povesti comune si ticuri frazeologice...Iar placerea vine atunci cand intalnesti un om dupa zeci de ani si constati ca timpul, imprejurarile si cultura au lucrat in acelasi sens pentru amandoi. Pentru ca exista un slang universal: cel al bunului simt, al bunei educatii, al bunului gust, al unei culturi neinfestate de aberatii si piziponcarii...al binelui...in general.
M-am bucurat seara trecuta de prezenta unui om care m-a facut sa ma simt mai bogata, mai potrivita si mai bucuroasa.
