Intr-o vineri

Preocupata cu pisici africane si cu sirenieni ma trezesc brusc la auzul unei voci cunoscute... care nu a sunat ca de obicei, dar a sunat al naibii de bine. "Nu va suparati...aveti sa-mi imprumutati un pix?" Mi-am ridicat ochii din calculator si perplexa i-am intins pixul meu preferat. Sancho mi-a sugerat sa-i spun "nu mai bine...NE VEDEM JOI?", dar tarziu. El s-a dus cu pixul meu...lasand in urma un parfum placut...ca o parere. E inalt si politicos...are ochii verzi...si e normal. Nu ma asteptam sa-l apuce cantatul, dar nu ma asteptam nici sa fie atat de serios. S-a intors cu pixul si mi-a spus ceva incert...era nelamurit...l-am lamurit, insa nu i-am zarit nici o urma de veselie pe chip. Rigid...Eu ma pricep sa fac oamenii sa zambeasca, daca vreau...de la el abia am scos un zambet vag...da vag de tot. Nu chiar ca un rictus de hiena...si nu tocmai inghetat...dar vag! in mod cert e din alt film, insa e un personaj cu mult bun simt. Nu m-a privit de sus, nu a avut pretentia sa-l menajez sau sa-l tratez preferential. E si modestia asta o chestie!

Forme

Da...a trecut! Si n-a durut, dar nici n-a tremurat de fericire. A fost putin intim, putin agitat...putin din toate. Caldut! Simpatic! Fara sampanie, dar cu pahare...pentru ca dintre toti cati am fost niciunul nu s-a gandit ca pentru a bea sampanie la miezul noptii nu trebuie numai pahare, ci si sampanie. A ramas pe masa...am baut-o cand ne-am intors. Nu cred ca vreunul dintre noi va crapa in 2009 din cauza acestei mici neglijente...

La 2 saptamani dupa mi-am amintit ca am un blog de intretinut. Mi-am amintit si de altele. Reminiscente...ganduri...nostalgii...griji...probleme...nebunii.

Astazi am constatat ca mi-am format un tic verbal..."incredibil!". Il folosesc mai ales in prezenta anumitor persoane. Inca n-am aflat de ce, dar cand vorbesc cu acei oameni ma trezesc spunand "Incredibil" la o distanta de 2-3 fraze. Enervant. Imi amintesc ca acum cativa ani, intr-o seara de iarna, mergeam spre casa cu 385-ul si langa mine se postase un cuplu. Tipa, pretioasa foc ii povestea lui...o paluga de baiat abia trecut de varsta adolescentei, de ce s-a despartit ea de fostul. Plina de obida, cu gurita in forma de "o", clipind des relata: "Si, deci...n-am mai vrut, deci, sa ies cu el...pentru ca m-a jignit, deci...". Pai...scumpete...puiule... pasarica...normal ca te-a "jignit, deci" pentru ca pari un fel de picatura chinezeasca. Insa el, prins in decolteul ei, zambind intelegator, cu pupilele dilatate si cu vocea scazuta a spus: "Eu nu te-as jigni niciodata".

"JURA-TE!" Imi place sa ma conversez in minte cu persoane necunoscute. Si tot in minte o intrebam pe d-ra: "Auzi, fata...tie nu ti-a inghetat gatul?...Nu simti un pic de racoare in zona pieptului, intre chestiile alea doua, deci? " "Fata" este tot un fel de "deci", se abuzeaza si de el la fel de mult. Suporta, insa, mici variatiuni. Mie, de exemplu, mi s-a spus "iubita". Desigur...nu cunosteam persoana care mi s-a adresat cu acest intim apelativ. Ne nimerisem absolut din intamplare in acelasi grup...iar eu aveam nevoie de o bricheta si ea avea o tigara aprinsa. Asa ca am indraznit si am cerut un foc..."Sigur, iubita!" Si d-ra in cauza avea niste chestii...si tot in zona pieptului! Nu, ca nu sunt rautacioasa. Constatam si eu...

Da...incredibil e ca eu nu am chestiile atat de dezvoltate, astfel incat sa ma scuze de ticul meu verbal! Deci va trebui fie sa ma vindec de el...fie sa imi implantez silicoane.