Nu pot spune ca studiez animalele...in sensul ca nu sunt biolog, ornitolog sau Steve Irwin, desi mi-as dori. Dar citesc si scriu despre ele de ceva vreme. Inainte de asta le consideram inferioare oamenilor din toate punctele de vedere. Ratiunea cica ar fi cea care ne face superiori. Dar, irational, am remarcat ca animalele au o evolutie mai decenta si mai morala decat a multor oameni cu facultati, doctorate si pretentii de intelectuali nascuti si crescuti intr-un mediu elitist. Nu de foarte mult timp am cunoscut o familie "rasarita", dezbinata...e adevarat...dar scolita si unsa cu toate alifiile. Nu contest capacitatile intelectuale ale niciunuia dintre membrii sai. Nu judec pe nimeni...doar am constatat un lucru care m-a dezamagit: unde e multa carte e si multa prostie.
Mama, o vorbateata din fire, cu un timbru puternic si o voce clara, genul femeii de fier, care se descurca si in jungla si-a cocolosit atat de tare unul dintre pui incat l-a handicapat social. Abia in ultimul timp a inteles probabil ca e vremea sa-l lase sa zboare in lume si sa doarma singur in pat, pentru ca are totusi peste 20 de ani. Pe celalalt l-a impins cat a putut pe scara sociala...l-a meditat, l-a indemanat sa invete, sa faca bani...multi bani...si daca are posibilitatea sa se culce cu oricine (nu cred ca ar fi deranjat-o nici sexul) pentru a accede, pentru a acumula cat mai mult...oricum ar putea. Uneori o intelegeam...facea totul ca se le fie bine....asa cum intelegea ea binele. Alteori nu, pentru ca sunt nascuta si crescuta la tara si mama m-a invatat ca orice as face sa fac prin forte proprii, mi-a spus sa nu mint si sa nu insel...ca roata se intoarce si sa mentin in viata o directie, cat pot eu de dreapta.
Fiecare isi iubeste copiii intr-un fel nemaintalnit si sunt sigura ca toti parintii vor sa-si vada progeniturile cat mai sus si cat mai bine. Sentimentul matern este de neinlocuit si uneori greu de explicat. Chiar daca eu am venit dintr-un alt mediu, am respirat alt aer si am invatat sa invat singura, nu ma uit piezis la cei care au trait in puf sau au avut meditatori inca de pe vremea cand nu stiau sa pronunte "ratusca" dar incepusera sa invete sa spuna "damn it".
Ceea ce m-a dat peste cap a fost atitudinea acestei mame hiper ingrijorate de viitorul baietilor ei fata de o viitoare mama. Pentru ca viitoarea mama s-a nimerit a fi iubita fiului ei, femeia s-a simtit atat de jignita incat a claustrat (metaforic vorbind) pana si ideea de urmas al urmasului ei, pe motiv ca "nu a venit timpul".
Unii traiesc bine si dorm linistiti, pentru ca isi dau dreptate absoluta. Si femeia asta crede ca fiii ei o vor transforma in prima doamna a omenirii si ii aduna in jurul ei astupandu-le ochii si urechile si aratandu-le doar realitatea care le este necesara din punctul ei de vedere. Nu ma deranjeaza...sa faca ce-o vrea...insa e bine sa se abtina a judeca femeile care vor sa devina mame. S-ar putea ca ele sa nasca altfel de copii...unii care sa echilibreze putin balanta si, poate, sa salveze daca nu omenirea, macar ideea de omenie.
Clar animalele ne sunt superioare...cel putin unora dintre noi...Pe mine documentarul ala despre pinguinii imperiali m-a umplut de respect.
