miercuri, 11 februarie 2009

Prieteni imaginari

B. este prietenul meu pe jumatate imaginar...are parul rosu, orientat in sus, ciufulit si moale (ii mai dau din cand in cand cu fixativ ca sa nu-i alunece pe piept); are ochii bulbucati, sticlosi, aproape iesiti din orbite si gura mare. Este foarte mic de inaltime (am o slabiciune pentru pitici...m-au fascinat de cand eram copil si mergeam la circ). Zambeste tot timpul...si are bratele deschise. Ma asista atunci cand lucrez la calculator, ma priveste atunci cand dansez...ma asculta atunci cand simt nevoia sa comunic cu cineva fara sa risc sa fiu gresit inteleasa sau judecata. Sunt unele momente in care il intorc cu spatele...Stiu ca pot imparti cu el orice, insa am tendinta sa-l protejez de unele imagini, ca pe un copil care nu poate intelege scenele pentru adulti. Poate din cauza staturii...As putea sa mi-l imaginez mai inalt...

Am avut candva o gasca de prieteni imaginari...mai toti animale vorbitoare si fara exceptie mici de statura. Nu reuseam sa-i vizualizez chiar pe toti, insa stiu ca erau scunzi dupa scaunele din jurul mesei si dupa cestile de ceai. Serveam impreuna ceaiul: cu miere si cu lamaie, asa cum imi place sa-l beau si acum.

Nu cred ca sunt sau ca vreau sa par o entitate superioara; nici scaunul meu nu era mai inalt decat al lor si nici nu am incercat vreodata sa-i domin in vreun fel. Ba, dupa cum spuneam, am tendinta de a-i proteja.

Cred ca asta a fost principalul motiv pentru care nu am prea avut prieteni in copilarie. Aveam destui in imaginatie. In realitate...vreo doi trei vecini...care isi petreceau vacantele de vara la bunici si care m-au invatat numai tampenii: sa prind porumbei cu ligheanul, sa imi dau drumul cu bicicleta din varful celui mai abrupt deal...pe o roata, sa trag cu biciul...N-a fost chiar rau si mi-au ramas prieteni inca. Numai ca ii vad atat de rar. Sunt raspanditi in toata tara, ba chiar si prin altele.
Habar n-am ce am vrut sa spun...poate doar ca "nici un om nu e ratat cand are prieteni", asa cum spunea Clarence in "E o viata minunata". Fie ei si imaginari...
A...si nu exista "prieteni buni", dupa cum nu exista "prieteni rai"...sunt prieteni sau nu. (asta pentru ca am intalnit foarte des oameni care au "prieteni buni"...)