joi, 24 martie 2011

Multumesc!

Multumesc oamenilor care exista pentru ca exista; ei sunt etaloanele mele, punctele mele de reper si standardele mele. Ii multumesc chiar si celui mai josnic dintre cei pe care i-am cunoscut, pentru ca m-a invatat sa ma redescopar intr-un fel pe care nu-l banuiam. Ii multumesc pentru ca am devenit mai puternica si pentru ca am inteles ce inseamna sa spui "NU", fara sa rostesti neaparat acest cuvant. Ii iubesc pe cei care mi-au fost si-mi sunt alaturi indiferent de reactiile, toanele, mofturile, actiunile si faptele mele. Ii iubesc pe cei care mi-au fost prieteni candva si care vor ramane vesnic in memoria mea ca prieteni, chiar daca timpul si distanta s-au pus ca un zid intre noi. Le multumesc parintilor mei, carora simt ca spunandu-le "va iubesc" le spun prea putin. Le multumesc pentru ca m-au sprijinit mereu, indiferent ce...ca m-au nascut si ca nu au fugit de langa mine atunci cand am urlat sau cand nu invatasem inca sa pasesc. Ii multumesc vietii ca mi-a oferit cel mai de pret cadou: viata, experienta nasterii si minunata experienta a iubirii neconditionate. Ii multumesc celui care privindu-ma s-a luminat si a avut puterea sa-mi spuna asta fara sa imi ceara nimic in schimb. Le multumesc celor care au rabdare cu mine si celor cu care eu imi incerc rabdarea. Pe toti ii pastrez in amintire, chiar daca numai pe unii dintre ei am ales sa-i pastrez vesnic in suflet si atat cat ma tine sau cat vor mai fi...in viata mea!