Da...a trecut! Si n-a durut, dar nici n-a tremurat de fericire. A fost putin intim, putin agitat...putin din toate. Caldut! Simpatic! Fara sampanie, dar cu pahare...pentru ca dintre toti cati am fost niciunul nu s-a gandit ca pentru a bea sampanie la miezul noptii nu trebuie numai pahare, ci si sampanie. A ramas pe masa...am baut-o cand ne-am intors. Nu cred ca vreunul dintre noi va crapa in 2009 din cauza acestei mici neglijente...
La 2 saptamani dupa mi-am amintit ca am un blog de intretinut. Mi-am amintit si de altele. Reminiscente...ganduri...nostalgii...griji...probleme...nebunii.
Astazi am constatat ca mi-am format un tic verbal..."incredibil!". Il folosesc mai ales in prezenta anumitor persoane. Inca n-am aflat de ce, dar cand vorbesc cu acei oameni ma trezesc spunand "Incredibil" la o distanta de 2-3 fraze. Enervant. Imi amintesc ca acum cativa ani, intr-o seara de iarna, mergeam spre casa cu 385-ul si langa mine se postase un cuplu. Tipa, pretioasa foc ii povestea lui...o paluga de baiat abia trecut de varsta adolescentei, de ce s-a despartit ea de fostul. Plina de obida, cu gurita in forma de "o", clipind des relata: "Si, deci...n-am mai vrut, deci, sa ies cu el...pentru ca m-a jignit, deci...". Pai...scumpete...puiule... pasarica...normal ca te-a "jignit, deci" pentru ca pari un fel de picatura chinezeasca. Insa el, prins in decolteul ei, zambind intelegator, cu pupilele dilatate si cu vocea scazuta a spus: "Eu nu te-as jigni niciodata".
"JURA-TE!" Imi place sa ma conversez in minte cu persoane necunoscute. Si tot in minte o intrebam pe d-ra: "Auzi, fata...tie nu ti-a inghetat gatul?...Nu simti un pic de racoare in zona pieptului, intre chestiile alea doua, deci? " "Fata" este tot un fel de "deci", se abuzeaza si de el la fel de mult. Suporta, insa, mici variatiuni. Mie, de exemplu, mi s-a spus "iubita". Desigur...nu cunosteam persoana care mi s-a adresat cu acest intim apelativ. Ne nimerisem absolut din intamplare in acelasi grup...iar eu aveam nevoie de o bricheta si ea avea o tigara aprinsa. Asa ca am indraznit si am cerut un foc..."Sigur, iubita!" Si d-ra in cauza avea niste chestii...si tot in zona pieptului! Nu, ca nu sunt rautacioasa. Constatam si eu...
Da...incredibil e ca eu nu am chestiile atat de dezvoltate, astfel incat sa ma scuze de ticul meu verbal! Deci va trebui fie sa ma vindec de el...fie sa imi implantez silicoane.
te-am vazut "deci" nu-ti trebuie silicoane... merge si fara daca ai peste 30 de ani
RăspundețiȘtergereIn seara asta, dupa cativa ani am vorbit cu o asa de veche prietena.., asa de veche ca, fara sa stiu, e deja fundal al ideilor mele. Stateam noi de vorba si mi-am dat seama ca motanul Noboru de la ea mi se trage. A intrat intr-o zi la Noi si a luat prima carte care i s-a parut ca nu are ce cauta pe acolo. Habar nu avea cine e si care-i treaba cu oaia de pe coperta. Mi-a dat-o mie. Dupa vreun an am citit-o. La fel s-a intamplat si cu acei nebuni ai marilor orase, fals tratat despre iubire cum il stiu eu. A venit intr-o zi la mine (eram colegi), s-a uitat in stanga si in dreapta sa nu fie cineva prin preajma, mi-a intins cartea si mi-a soptit sa nu o dau nimanui si sa nu zic de ea nici mort.
RăspundețiȘtergereCarla e plecata de mult. Acum e in Sicilia. Are o barca, Baby, cu motor in doua pistoane si douajcinci de cai putere. Si imi spune ca-i e dor de ce-a fost. Nu am avut o relatie. Nici emotionala, nici erotica, nici normala. Nu a fost nimic. Doar ca beam yogi sau sangria si ne dadeam seama ce trist e sa navighezi de nebun prin propriile vise. Maine ii fac abonament la dilema (ea nu stie ca-i veche deja) si in schimb imi trimite o sticla de passito di pantelleria. Un vis de vin.
Si era o seara anosta. Incredibil.