"De ce avem mereu acelasi tip de relatii? De ce avem mereu acelasi loc de munca? In acest infinit ocean de potentialitati existente in jurul nostru, cum se face ca re-cream in continuare aceleasi realitati? Nu e uimitor ca avem la dispozitie atatea potentialuri si optiuni, care exista, atata doar ca noi nu suntem constienti de ele? Este posibil oare sa fim atat de conditionati de viata noastra zilnica, atat de conditionati de modul in care ne cream viata, incat ne blocam intr-un punct fix? (...) Si: "...Daca imi modific alegerile, mi se va schimba si viata? De ce nu ma pot schimba? De ce anume sunt dependent? Ce lucru de care sunt atasat, din punct de vedere chimic, voi pierde? Si ce persoana, loc, moment in timp sau eveniment, de care sunt atasat, din punct de vedere chimic, nu vreau sa pierd pentru a nu fi nevoit sa experimentez reactia chimica care ar putea rezulta din aceasta? De aici, tragedia umana. Ne lasam pacaliti de ideea ca nu avem nici un fel de control."
Cand de fapt...cica avem control, avem spatiu (se pare ca avem chiar mai multe spatii paralele, care exista simultan) si avem si libertate. Numai ca ne place sa ne punem zgarda de gat, sa ne construim zabrele...sa ne limitam, obstructionam, restrictionam, cenzuram...pana cand organismul nostru, ofticat de noi, cedeaza...imbatraneste si moare...
Exista in organism niste substante chimice numite peptide, corespunzatoare fiecarui sentiment pe care il incerc la un moment dat. Si daca vreau sa fiu vesela tre sa activez peptida veseliei si sa o alimentez, pentru ca ea sa devina dominanta si nu dominata de peptidele alea naspa. Eu sunt dumnezeul peptidelor mele!
Si daca vreau ...pot escalada muntii, pot conduce un tir, pot sustine un spectacol de improvizatie, pot atinge performante in orice domeniu imi doresc...pot! Ca-mi activez peptida vointei...Si daca realitatea nu-mi convine imi pot crea o alta. Pe sistemul: in loc sa privesc in dreapta cu furie, privesc in stanga cu calm. Asta daca e sa vorbim despre realitatea emotionala...ca daca privesc in stanga cu calm in timp ce in dreapta este un individ cazut in strada...se cheama ca sunt insensibil, inuman si nesimtit rau. Cand realitatea inconjuratoare iti ofera astfel de imagini...activezi peptida omeniei si ajuti omul sa se ridice.
In fine...suntem dependenti de lucruri, de oameni, de locuri, de trairi...si dependenta este ceva ce nu poate fi schimbat...Insa vin cativa..."savanti", ca sa le zic ashe, si iti spun, iar eu subscriu: "Ba se poate, ma!"
...mai bun decat "The Secret".
Sancho ma va felicita, sunt sigura, pentru traiectoria pe care am pornit inca de pe vremea cand noi doua ne petreceam cel putin 8h pe zi impreuna, iar eu citeam Krishnamurti si ea Henry Miller!
Eu zic ca ne agatam de lucrurile care ne convin si de pretexte care sa ne ajute sa ne justificam actiunile si starile noastre. E bine sa cunoastem chimia corpului fiecaruia dintre noi dar e macar cel putin ciudat sa spui ca acum activezi o peptida si ti se va rezolva problema. Dependenta de starile emotionale va exista mereu si tot nu vom reusi sa o controlam...si daca reusim..atunci vom fi niste robotei automati care scot cate o peptida din capsula si vom ajunge ca in "Equilibrum". Oricum este interesanta ipoteza:)
RăspundețiȘtergere"Dvs." cine sunteti? :))
RăspundețiȘtergere"Dependenta de starile emotionale va exista mereu..." :) Zau?
1. expunerea este simplista...asa s-a si vrut. pentru cei interesati de intreaga ipoteza...exista filmul.
2. desi procesul nu se desfasoara rapid...pe principiul: dam cu bagheta magica, rostim "abracadabra" si s-a rezolvat treaba...sa stii ca pe termen lung iti poti influenta devenirea, inducandu-ti stari emotionale pozitive si avand credinta ca ceea ce-ti doresti se va implini;
3. n-am spus sa elimini starile emotionale, si in mod cert suntem influentati in permanenta de ele. putem alege natura lorv - vrei sa fii trist...sau vrei sa fii vesel...asta depinde de tine...aici e controlul! robotei...hmm...nici vorba!
si:
4. personal: alt post de comentat nu ti-ai gasit si tu?