Astazi...26 noiembrie, 2008 (de la "Poimaine, alaltaieri" am ramas cu intonatia actorilor si mi-am format un tic verbal)...este ziua in care institutia unde lucrez isi inchide portile pentru a sarbatori. Ar fi trebuit sa ma bucur, dar anul acesta nu-mi vine. Programul artistic este slabut, daca nu chiar foarte slab...asa ca stau aici, in fata calculatorului, si il ascult pe Biblios, care-mi reproduce cu muuuuuuulta placere un pasaj din Cancan despre idila dintre Treistariu si Tarky: mai exact cum au petrecut ei doi o seara de vara fierbinte...cand mergand in decapotabila...Hai, frate! Dupa o noapte cu veioza aprinsa de frica "spiritului" casei in care locuiesc... Dupa un vis in care mancam sarmale intr-un restaurant aflat in statia de autobuz, iar chelnerita careia i-am platit mi-a adus restul in monede de 5 bani...Dupa ce ca ploua afara si ca e ingrozitor de deprimant...exact imaginea lui Treistariu rasturnata peste imaginea lui Tarky (who the f...is Tarky, anyway?) imi lipsea.
Dar Biblos are un fel de a povesti, un fel de a privi si un fel de a zambi, un alt fel de a vedea lucrurile si un anumit fel de a se raporta la oameni...incat...nici spiritul, nici visul si nici monotonia acestei zile nu ma mai indispun. :) Nu i-am multumit niciodata pentru rasul pe care mi-l starneste, pentru ca el stie...
Acum realizez si eu de ce nu ma plictisesc niciodata...pentru ca, exceptand zilele bune in care ma simt inexplicabil de exaltata, ma enervez cumplit si din nimicuri si fac treaba aia...deloc indicata: amplific, imi regizez gandurile...Nu recomand!
La noapte...ma voi imbata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu