Flirt in metrou

"Scrie ceva mai vesel..." Adica ce? Sa scriu despre fericire sau despre fluturi, despre cat de vesel e sa traiesti in ziua de azi sau despre cat de frumos pica frunza toamna? Fericirea...nu ma pasioneaza pentru ca e un moment mult prea scurt, pe care il constientizez abia dupa ce a trecut.

Vesel in ziua de astazi? ...E...mai degraba amuzant...s-au ieftinit locuintele. Foarte tare, frate! Da n-ai vazut ce credite ofera bancile? Si criza asta financiara e amuzanta foc. Si procentul ala de 50% e si mai vesel...ca o minge mare de branza fluturata pe un teren indepartat, de la un guvern catre altul, prin fata unor oameni flamanzi.

Flururii si frunzele sunt subiecte dragute, insa nu ma descurc deloc sa le cuprind in cuvinte.

Iata deci, stimate domn, care imi ceri optimism, ca nu pot decat sa te refuz.

Am asistat de curand la un episod oarecum vesel. Un tip inalt, foarte bine facut...genul de mascul feroce, destul de simpatic...aflat in metroul cu care ma plimbam intr-o vineri...vinerea asta mai exact. Inghesuiala mare. La cativa metri de individ o tipa cam de aceeasi inaltime...si, in ciuda staturii impunatoare, extrem de feminina si gingasa. El privind in jos sa nu striveasca pe careva...aproape simultan, ea facand acelasi gest. Dupa care eye contact...si ras sincer. Dragut, nu? Un zambet suav din partea ei si o privire calda...un zambet degajat pe fata lui si o privire concupiscenta. Credeam ca sunt impreuna. Corpurile lor erau atat de orientate unul catre altul, ca pareau inclinate...desi intre ei erau cativa oameni si cativa metri. Zic...da...uite-i si p-astia ce s-au gasit...acolo sus...si se potrivesc de minune. Bravos. Metroul a oprit in statie...cei doi...ea inainte, el dupa...au pornit catre iesire. Asa e intotdeuna la inceput...ea o ia inainte si el o urmeaza. Femeia il invata pe barbat cum e cu vanatoarea. Dupa cativa pasi a venit si momentul vorbirii. Si domnu' bine facut, cu zambetul lui degajat si privirea cu subinteles...n-a gasit alta abordare decat asta: "Ce inaltime ai?" Ea, prefacut surprinsa de indrazneala lui (o cauta, o astepta si chiar stia ca se va petrece...isi incetinise mersul...ehe...) foarte senzuala, a ridicat mana la ureche si a schitat un gest. Si el a repetat ceva mai tare "Ce inaltime ai, MA?". For God sake...Shit...La naiba..."Ma?" Parca am vazut cum se spulbera vraja. Femeia si-a schimbat traseul...Brusc. S-a intors, pasii i-au devenit siguri si repezi si a disparut...Si m-am bucurat.

Daca nici la inceput, in plina vraja, nu gasititi in voi un alt apelativ decat acest impropriu "MA"...pentru a aborda o femeie...e trist, ma!!!! Chiar e trist! Si pentru voi si pentru noi. Eu m-am bucurat asa...din afara, din admiratie pentru ea si din solidaritate feminina. Da e trist, zau!

Si tu imi zici sa scriu ceva vesel...