Nu stiu ce sa zic...nu mi-a placut. Nici nu mi-a displacut. Am plecat, insa, inainte de a se sfarsi. Este a doua sau a treia piesa de la care "evadez".
Platonov ... nu se mai termina, iar din locul in care stateam nu vedem mai nimic pe scena. Parca am parasit sala inainte de a cadea cortina...nu-mi amintesc exact. A fost, insa, o piesa buna, jucata de actori tineri - studenti la UNATC plini de nerv.
Proiectul TEMPS D’IMAGES, care suna atat de interesant, m-a lasat fara cuvinte dupa prima piesa (n-am retinut titlul ...dar cred ca era prima), desi Sanchio a ramas profund impresionata. "Poate ca in tectonica sufletului tau a existat un curent care a coincis cu scenariul, ma Sanchio." Eu una n-am inteles decat ca era vorba despre consumatorism/consumerism/consumism sau cum ii mai spune acestei miscari. Si asta tarziu, dupa ce am scapat de mirare si de blocaj. Am iesit de acolo atat de blank...m-am si mirat ca pot sa misc...credeam ca mi-au murit functiile.
Acum n-a fost chiar asa...am receptat pe deplin textul, pentru ca era in romana si nu in franceza, am reusit sa ma concentrez la jocul actorilor, pentru ca textul era vorbit si nu agatat pe un ecran, la mama dracu...si am si avut un loc bun, in prima linie. Asta nu a constituit neaparat un avantaj, pentru ca atunci cand a inceput piesa am simtit ca ma sufoc sub bombardamentul cuvintelor rostite de actori, fara fir logic, care cadeau din toate partile scenei, la inceput domol, apoi din ce in ce mai repede, dupa care total haotic. Cuvintele se amestecau ametitor, cei 6 actori care le rosteau se apropiau incet (dar sigur!!!) de centrul scenei, iar vocile le deveneau tot mai stridente. D-ra din stanga mea, in mod evident agasata, a si izbucnit la un moment dat: "O...nu!!!!". Eu...ma abtineam din greu si ma chirceam pe scaunul incomod. In sinea mea ma rugam sa nu fie asa toata! Am uitat sa spun ca era bezna. Apoi liniste..."Slava Domnului!!!". Dupa care nu stiam daca mai vreau sa inceapa piesa. Curiozitatea a invins si m-am relaxat. A aparut o actrita imbracata intr-un costum dintr-o lume nedescoperita inca, asezonat cu becuri. Le-a prins de niste placi, vreo 4 la numar, aflate la o inaltime de cativa metri de scena. Dialogul dintre actori m-a prins si s-a invartit vreme de aproximativ 15 min in jurul unei demonstratii antitabac, presarata cu mesaje politice.
Ei da...m-a deranjat nitel faptul ca fiecare scena (piesa a avut vreo 4...sau la atatea am rezistat eu) incepea cu un monolog: "Astazi, 11 noiembrie 2008 ...(si de aici continutul era diferit pt fiecare scena in parte)..m-am gandit ca e timpul sa fac un copil. Acum 6 luni, pe 11 noimenbrie 2008 m-am gandit ca e timpul sa fac un copil. Acum 10 ani pe 11 noimebrie 2008 m-am gandit ca e timpul sa fac un copil. Acum 20 de ani, pe 11 noimebrie 2008...". Am inteles ideea...totul se petrece astazi, acum...intr-un viitor imaginat, dar pe bune ca peste 6 luni nu mai e deloc noiembrie. Ma rog...poate ca in viitorul asta al "implinirii tuturor viselor ecologico-antitabacico-biotehnologice ale prezentului"...se schimba si lunile. Sa se schimbe...eu am plecat dupa ce am urmarit cu interes jocul lu Maddy. Mi-a placut. Maddy mi-a placut, insa ea imi placea oricum. Vocea ei puternica, statura mignona, atitudinea...si mai ales contrastul dintre ele!
Dar asa mi s-a facut un dor de Crai, de Tache, Ianche si Cadar...de decorurile bogate si de costumele vechi. Vreau textul clasic...care nu contine nici "pizda proasta", nici "muie', nici "supt" si nici "frecat"... ("gadilat" se admite).
Piesa mi s-a parut slaba si prea lunga pentru aceeasi idee jucata in 4-5 contexte diferite, limbaj vulgar, 2 replici la care se poate shita un zambet, tipete, actori tineri - potentiale talente (pacat ca se sting cei batrani si nu au de la cine invata). Probabil ca vor mai aparea 10 curente noi si in teatru si bineinteles toate la fel de profunde decat acesta..dar cu siguranta nu inteleg eu scena :)
RăspundețiȘtergere