Cargo - despre prietenie

Si numai daca ai banui ce inseamna prietenia ai fi bogat...
L-ati vazut pe Kempes in concert, dupa accident? (...)

Kempes...a venit in Cargo in 1989 si s-a retras dupa 13 ani (ca o fatalitate), in urma unui grav accident de motocicleta. Retragerea lui a fost comentata si condamnata, regretata si barfita...Niciun tampit nu crede ca Ovidiu Ioncu a plecat in Australia ca sa faca bani din zidarie, pentru ca se castiga mai mult decat din muzica...si cu totii stiu ca nu se prea putea altfel. Adrian Barar declara la un moment dat..."In ultima perioada...as fi colaborat cu el sub orice forma..." Concertele de adio sustinute de Kempes demonstreaza din plin ca Barar si-ar fi vandut si sufletul pentru a-si regasi solistul. Vocea lui Ioncu avea ceva supranatural...are inca...omul deschide gura si chiar daca nu se intelege clar cuvantul, ceea ce ii iese se cheama cantat. Onomatopeele alea din ultima vreme: "mmm", "hhhhnnnn" ...dublate de privirea tampa si de prezenta lui scenica siderata...se pot numi pe scurt "voce"...si nu orice fel de voce, ci una de exceptie. Dar nu despre vocea lui Kempes vreau sa vorbesc...pentru ca, in mod incontestabil, este una legendara...ci despre prietenie...Asa am inceput...

Va recomand calduros sa urmariti tot ce ofera youtube-ul in materie de Kempes dupa accident. Avem un solist stangaci, cu ochii mari si goi...cu privirea pierduta si cu miscari aproape automate, aflat mai mereu in fata unui stativ, pe care sunt notate versurile melodiilor sale. Atunci cand nu are textul sub ochi...scoate niste sunete dezarticulate, sta in fata publicului cu microfonul atarnat pe langa corp si cu un zambet inocent rasarit pe fata... si publicul este in delir...ca si cand...undeva acolo...este prezenta vocea lui puternica, pe care nu trebuie sa o faca auzita...prezenta lui constituie singura o garantie. Si efectul nu e numai in legatura cu publicul, ci si cu propria trupa. pentru ca ... atunci cand tace Ioncu, tac deodata si Barar, Pilan, Pup sau Achim...si il privesc cu totii ca pe Isus rastignit, suferind ca s-a ajuns aici...ca Ioncu nu mai poate face minuni, dar cu licarul ala dat de amintirea a ceea ce a fost si de speranta ca poate va mai fi...Barar tinandu-se de microfon...cu privirea plecata inspre pamant...imi lasa impresia ca plange in el mari de lacrimi...dar zambeste melancolic si isi urmareste omul, ca un animal preocupat de puii lui neajutorati, completandu-l subtil..."Multumim Bucuresti!" (Kempes 2001, Aproape de voi) . Nu-mi spuneti ca Ioncu a plecat in Australia sa faca bani din zidarie, pentru ca rasul ala sincer la vederea unei multimi cu mainile pe sus care ii canta "Aproape de voi" vers cu vers, in intregime...imi spune ca Ioncu s-a retras cu durere, fortat de o soarta absurda.

Am tot respectul pentru Igrisan - are o voce frumoasa, care iti ajunge direct in suflet...insa in concertele live, il acopera din cand in cand Pilan cu tobele lui...Daca mai avea nitica forta ar fi fost fix potrivit cu genul rock-cargo...dar daca mai avea nitica forta se numea Kempes. Ascultati "Doi pasi"... cantat de Ioncu la Unifest...are bucati pe care le mormaie...dar le mormaie grandios, cu vocea aia a lui de te baga in boala...si are mici scapari...fragmente pe care le uita...unde intervine Barar... Si are momente cand tace lung...cand Igrisan ii ia locul...si apoi se intoarce...iar mie una mi se ridica tot parul pe mine, inca de la primul sunet pe care il scoate. Vocea lui te loveste ca un tunet...

Faptul ca trupa sta cu ochii pe Kempes ca pe diamantul Reginei Victoria nu se datoreaza, zic eu, unei frici ca si-ar putea destrama reputatia si nici nu il sustin ca sa profite de ceea ce a fost odata solistul...ci o fac la modul cel mai sincer...din respect si solidaritate. Pentru ca atunci cand Kempes sta ca un stalp leganat de vant in fata publicului...toti ceilalti ii imprumuta atitudinea...cand Kempes sare ca o minge de ping-pong...Achim sare si el...si toti ceilalti se agita in acelasi timp... cand uita versurile...Barar e acolo... cand face pauze lungi...instrumentistii acopera si iprovizeaza...si tot ce vad eu pe scena este un INTREG. O trupa unita.

Igrisan este si el o voce de exceptie...si nu-i contest calitatile...Nu stiu cat de mult il invidiaza pe Kempes...sau daca o face...insa in concertele lor...il completeaza frumos si in ochi i se citeste consideratia. Impresia pe care mi-o da Igrisan este de iubita aflata in viata unui barbat imediat dupa ce marea dragoste a acestuia a murit...isi urmeaza destinul rabdator si asteapta linistit un loc care sa-i apartina in exclusivitate. Chiar daca unoeri se mai intreaba..."Ma...ce caut aici?"

(http://www.youtube.com/watch?v=Z1P4SsNf760, min 6:10- 6:15)

Oricum pentru Igrisan am o slabiciune...seamna cu un barbat care mi-a fost foarte drag candva...si...vazandu-l alaturi de Ioncu in concerte...adaug la aceasta slabiciune mult respect!