Da...eu sunt: egoismul suprem! Treceam pe aici si m-am gandit sa ma opresc si sa va intreb pe voi, astia de ma cunosteti, cand dracu m-am amestecat eu in treburile voastre? Cand v-am pretins sa ma ascultati sau sa-mi dedicati vietile? De cate ori m-am revoltat ca faceti altceva decat sa mi va inchinati? Si atunci...de ce imi cereti sa va ascult, sa va dedic timp sau sa va administrez plecaciuni? Nu domnilor...Nu! Aici e fiecare cu steaua lui si, chiar daca va erijati in altruistii voluntari, vi se scurge egoismul printre degetele stranse bine in pumni ca maioneza din shaorma. Dar va place sa va numiti altfel decat egoisti...si oricum asta e alta discutie.
Revenind...faptul ca v-am ascultat, ca v-am dedicat timp si ca uneori v-am ridicat si prin slavi este pentru ca asa am vrut eu sau asa am simtit (alegeti voi, in functie de sensibilitatea fiecaruia). Din proprie vointa, liber arbitru, decizie personala, optiune....adica reversul fortarii. Si oricat de dragi mi-ati fi si oricat de aproape...oricat de mult as simti nevoia de voi...n-am sa va chem mai mult decat o data si n-am sa va fortez sa veniti in cazul in care prima mea chemare se soldeaza cu esec. Cand va luati jucariile si plecati nu va tin calea...si nici cand va intoarceti nu va trantesc usa in nas...Fac toate astea de capul meu, pentru ca eu, egoismul suprem, sunt cum vreau eu (pentru cuvantul folosit aici initial mi-am luat critica..cica strica poezia sau imi pericliteaza feminitatea...deci l-am schimbat...cititorul meu e stapanul meu...voila...): rational, irational...moral sau imoral...voi tot ma veti huli, deci sens sa ma agit sa fiu in vreun fel nu are!
Nu va iau bunurile si nici nu va fur sufletul...nu va monitorizez sentimentele si nu va indemn neuronii sa se prostitueze...No...deloc. Vi se pare. Si ceea ce credeti ca va fur este ceea ce mi se ofera natural si aproape pe nesimtite. Este....legea atractiei...sau firea lucrurilor, daca vreti sa o numim asa. O forta care isi vede indiferenta de treaba si careia puteti voi sa va opuneti cat poftiti...nu se opreste. Relaxati-va...nu faceti decat sa obositi si sa va formati niste frustrari. Daca...cumva...intamplator...ceva ce va apartine se afla la mine (sau la altcineva)...ori vi se pare, ori aveti o problema de posesiune (ca daca e prin alta parte, sa stiti ca nu va prea mai apartine), ori ati dat voi de bunavoie si nu va mai amintiti...ori ganditi prea pasional...Oricum...cauza nu sunt eu, nici voi si nici ceva-ul de care vorbim aici, ci atractia.
Asadar...eu, egoismul suprem, am in primul rand si in principal, vina de-a exista. Iar voi...asa-numitele victime...aveti libertatea de a ma ocoli.
Sa ma claustrez sau ce doriti anume? Sa imi tai venele? Sau sa-mi pun o banderola cu mesajul: "Pastrati distanta pentru a evita socul"?
Nu va prindeti asa instinctiv? Ca daca va varsati in fata mea tot sufletul ...el se imprastie peste tot, ca perlele dintr-un sirag rupt, si e foarte posibil sa calc chiar si fara sa vreau pe o bucata din el? Si nu va trece prin cap ca dezvaluirea asta responsabilizeaza, ca am de purtat cu mine sentimente, trairi, emotii si dorinte, altele decat ale mele (ca am si eu, desi vi se pare ca nu) si ca voi nu aveti dreptul sa faceti asta? Hai sa zicem ca din dorinta de a impartasi niste treburi va da sufletul pe dinafara...insa de ce aveti pretentia sa vi-l tin eu in puf? Nu este al meu...intelegeti voi? Mentenanta sufletului vostru este responsabilitatea voastra...eu pot cel mult sa rezonez si cel putin sa fiu prezenta atunci cand va cuprinde valul destainuirilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu