Ma doare ... aproape surd ... capul sau asa ceva ... Ma dor ochii si imi ard obrajii. Tusesc! Sunt obosita, desi nu fac nimic de cateva zile bune. Si asa bolnava sau afectata de o falsa boala cum sunt...am un chef nebun sa ma cert cu toata lumea. Astfel ca pe mama n-o sun; vorbim atat de rar si ne vedem atat de putin incat ar fi culmea! Dar ma trezesc vorbind pe un ton nepotrivit cu toti cei din jur. N-am chef de plimbare si ma enerveaza lipsa de atentie cu care trec pe langa copacii inverziti.
Am citit undeva urmatorul sfat: "... daca va banuiti de o durere surda imediat sub sanul stang, daca tanjiti, daca oftati, daca va ineaca plansul pana sa va inece tusea…sunati-va prietena cea mai buna, mama, sora! Scrieti, vorbiti, spargeti farfurii (eventual in capul dobitocului iubit!), faceti scandal, provocati discutii, pansati-va pe suflet! Si o sa constatati ca odata dilema sufleteasca rezolvata…boala fizica pe care o presimteati, se vindeca de la sine !"
Ma doare. Recunosc. Usor diferit de ce se spune in textul de mai sus...ma doare nu stiu ce anume si nici de ce si nu vreau sa-mi distrug farfuriile. Ma doare nestarea si ma doare nelocul...nesimtirea si nelinistea, neadevarul si neatentia... cam astea toate ma dor! Sunt un bolnav inchipuit si cer prea mult si nu iert pe deplin si nu ma hotarasc deloc.
...inca nu sparg nimic, dar scriu, vorbesc, sun, fac scandal, provoc discutii si nu trece deloc.
In rest sunt numai bine...nu zac, ba dimpotriva, citesc, ascult, scriu, muncesc, mananc, glumesc, rad, ma pregatesc de calatorie si dorm destul de bine si fara cosmaruri. Cu exceptia tusei...totul este bine ascuns in interior...sau poate ca nu e nimic de ascuns, sunt numai fite, figuri...toane de egoista ce sunt!
As manca mere verzi si as pluti pe o barca in delir. Probabil ca asta voi si face!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu