Delta

"Dati-mi un trup/Voi muntilor/Marilor/Dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia/In plin!"

Daca ar fi sa apelez la cuvinte...cam asa s-ar traduce starea mea de acum. Pentru ca nu ma mai incap...am adunat o mie de emotii, o mie de trairi (si aproape niciun gand) in doar trei zile. Am fost in Delta...ceva de vis. O izolare atat de plina si o natura atat de generoasa. Am pescuit...am vaslit...am mancat peste si am dormit...Desi nu a fost soare...nu-mi amintesc sa fi perceput innorarea ca pe ceva de nesuportat, asa cum o percep de obicei. Am avut noroc de companie placuta si parte de liniste. Nu m-am intrebat ce zi este si nici cat e ceasul...nu mi-a pasat de nimic. Cand am parasit pensiunea n-am simtit niciun gol...ma incarcasem atat de mult incat regretele sau nostalgia nu au avut loc in mintea mea. Cam asa ar trebui sa fie totul...orice experienta: sa iesi din ea senin si impacat, plin de ganduri bune si de sentimente placute. Nici macar ploaia din ultima zi n-a reusit sa ma intristeze. Stateam ca niste popandai in asteptarea cataramanului...uzi pana la piele si murati bine de valul care ne botezase zdravan in barca ce ne adusese de la pensiune. Chiar daca la un moment dat l-am auzit pe unul dintre noi protestand: "In viata mea n-am fost asa oropsit"... n-am putut decat sa ma amuz. E drept ca numai la cap nu se udase, pentru ca avea o gluga impermeabila...in rest era ciuciulete...dar n-am putut sa empatizez cu "nefericirea" lui.

Si cand am revenit...lumea nu mi s-a mai parut asa de mica ...si nici problemele atat de mari. Am privit de la balcon copacii infrunziti si luna si am fumat relaxata o tigara. Astazi e marti si inca mai traiesc sub impresia celor 2 zile din Delta. Revad barcile aliniate in fata pensiunii... imi amintesc serile calme si diminetile reci si placute de sub foisor. Si parca am fost in alta lume...