Stateau asa...un el si o ea...la balconul de vizavi. El band dintr-un pahar un lichid colorat, cel mai probabil suc, ea fumand. Vorbeau. Linistit...ea tinandu-si piciorul drept cu mana peste genunchi (asa cum obisnuiesc sa stau si eu uneori) , el indreptat discret catre ea. Era in camasa eleganta...probabil ca abia atunci ajunsese de la munca...ea purta haine obisnuite...de casa. Il asteptase probabil cu sucul pregatit, stiind ca-i place sa bea un pahar inainte de masa. Erau...normali...niciunul nu parea tulburat si discutau incetisor, aplecandu-se din cand in cand unul catre celalalt ca sa nu forteze cumva vreo ridicare de ton. Cred ca formeaza un cuplu...I-am mai zarit de cateva ori...dar abia astazi i-am privit indelung. Apoi a inceput furtuna...si s-au ridicat in graba luand fiecare cate ceva de pe masa...Nu s-au ciocnit si nici nu s-au privit, de parca ar fi stabilit dinainte care cu ce sa se ocupe...Intr-o graba tihnita, calma, manati de furtuna au intrat. Petrec deseori dupa-amiezile pe balconul mic din blocul de vizavi. Doar ei doi...uneori tac, alteori discuta, fara gesturi exagerate. Se mai ating din cand in cand...el o mangaie pe par, ea ii ia mana si i-o saruta sau invers. Obisnuiam sa privesc cu un soi de invidie astfel de imagini...astazi am asistat cu drag la scena lor. Tandretea e frumoasa...si locuieste vizavi. Deocamdata. Si nu stiu daca as recunoaste-o in cazul in care ar suna acum la usa mea...dar o vad de pe partea asta a drumului si ma bucur de felul ei de-a fi.
Si nu ma mai tem nici de furtuna. Cred ca am asistat prea des la furtuni mai grele si mai zgomotoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu