Punct

Vorbeam candva despre cat de dificil este sa iei o decizie...despre nehotarare si despre teama de a nu avea regete. Cu cat gandesti mai mult, cu atat actionezi mai greu. Cantaresti, masori si analizezi...nefacand altceva decat sa amani luarea unei decizii. Azi-noapte am avut o revelatie. Scriam despre scarile interioare si subiectul ma prinsese destul de bine...M-am ridicat apoi si m-a cuprins un soi de neliniste. Am facut gestul pe care il urasc de moarte dar pe care nu ma pot abtine sa nu-l fac: m-am convins ca drumul pe care sunt e stramb, sunand "un prieten". Sigur ca era stramb...asa a fost dintotdeuna si l-am ignorat mereu. Si atunci a venit firesc...Am inchis portile si m-am adunat in jurul meu, privindu-ma drept in fata. Am adormit senina ca dupa un razboi de secesiune si m-am trezit linistita ca dupa semnarea unui tratat de pace. Uite domnule ca se poate. Nu mai simt nevoia confirmarilor si nici nu ma mai incearca nebunia de a inghiti minciuni. Vorbeam de dimineata cu cineva care incerca sa ma convinga sa fac o analiza...sa vad unde am gresit. Analize am tot facut. Sunt satula de analize ca de trei pachete de tigari fumate in lant. Ma dor creierii in cap si mi s-au scrutcircuitat neuronii de la atatea analize. Stiu unde am gresit si recunosc: sunt vinovata. Analiza are si ea un scop, iar daca scopul ei a fost acela de a ma cunoaste mai bine il declar atins. Punct. Am facut mai mult decat trebuia si poate ca tocmai aici am gresit fundamental. Am ocupat tot spatiul conversatiei si al vietuirii in doi. Nu stiu sa traiesc altfel decat cu pasiune si nu stiu sa dau mai putin decat tot. In sfarsit...am aflat ca nu trebuie musai sa fiu si sa ofer cuiva...pot foarte frumos sa fac asta pentru mine. Sunt si imi ofer mie. Ca tot m-am declarat candva egoismul suprem. Iata-ma acum, usurata de o povara, la inceputul unui nou capitol din viata mea, privind inainte. Stiu ce am lasat in urma si faptul ca nu intorc privirea nu inseamna ca nu imi asum faptele. Imi cunosc toate defectele, imi recunosc toate scaparile si imi iert toate greselile. Teoretic analiza e completa si concluziile sunt trase, practic am cateva preocupari care imi vor capta intreaga atentie o vreme, asa ca...nu ma mai intrebati de ce nu postez pe blog...