Varul meu a murit intr-un accident de masina. Avea 20 de ani si o mie de visuri de implinit. Era tot timpul vesel si nu l-am auzit niciodata refuzand pe cineva. Mi-l amintesc blond si cu tenul creol, cu ochii negri ca mura si cu genele lungi, care atingeau ochelarii de soare pe care i-i cumparasem din targ, de Sf Maria. Era micut si vioi si nu-l putea pronunta pe "r"...Ma striga din fata blocului "Coiiiiiii!!! Coiiiiiiii!!!"...iar eu ii raspundeam razand, facandu-i semn sa se opreasca. Plangea rar si numai atunci cand se simtea nedreptatit. Lacrimile mari i se rostogoleau pe obrajii micuti. Radea cu pofta si credea ca eu sunt "iubita lui". Singura. :) Daca as fi avut un frate nu cred ca l-as fi iubit atat de mult. El avea un frate...A ramas cu sufletul pe jumatate gol, alergand tulburat sa se ocupe de inmormantarea lui. Mie nu mi-au spus...Am aflat dupa cateva luni de la accident, de la inmormantare...Si am ramas cu gandul ca l-am tradat...Am si acum numarul lui de telefon in agenda si refuz sa-l sterg sau sa cred ca nu mai e...I-am pastrat mesajele...si astfel am aflat ca am ratat poate ultima sansa de a-l mai vedea in viata, neprezentandu-ma la intalnirea pe care mi-o propusese intr-o sambata, in Bucuresti. As da ...foarte multi ani din viata mea pentru a intoarce timpul. As putea da vina pe cretinul care mi-a mohorat acea sambata si mi-a taiat pofta de a iesi din casa, insa stiu ca numai eu sunt de vina. Familia ar fi trebuit sa fie mai presus de orice. E ciudat cum realizezi cat valoreaza un lucru dupa ce il pierzi definitiv. E ciudat...cum un copil atat de bun si de optimist, atat de plin de viata...moare intr-o zi subit. In acele luni...m-am intrebat de ce nu ma mai cauta, de ce nu imi da macar un telefon sa ma intrebe ...orice... Imi este rusine de mine cand ma gandesc cat l-am hartuit pe fratele lui ca sa-mi dea un numar de telefon macar sau sa-mi spuna ce mai face. Cand am aflat...am simtit...nici nu stiu sa spun ce am simtit sau cum...deznadejde, neputinta, tristete...o tristete fara fund si fara margini. Si mi-am amintit...toate amintirile legate de el. Mi-am amintit cum l-am cunoscut...in scutece, cu fata micuta si cu ochii inchisi, dormind pe patul bunicii noastre. Am adormit langa el, straduindu-ma sa nu ma misc pentru a nu-l trezi. Si mi-am amintit si de ziua cand l-am pedepsit si parca as fi vrut sa-mi cer iertare...Dac-as fi stiut...Asa ar trebui sa iubim...constienti ca cel iubit poate pleca intr-o zi pentru totdeauna. Poate... Mi-e teama sa merg la el...dar va trebui s-o fac. Macar acum sa nu lipsesc de la intalnire.
Din ziua in care am aflat l-am inchis in mine. Sunt in jurul meu atat de multi cei care il plang incat eu trebuie sa fiu cea care ii sustine. As vorbi despre el si l-as plange...uneori...mai mereu. Insa m-au privat (spre binele meu...stiu) de suferinta pe care ei au simtit-o cand l-au coborat in pamant. De durerea prin care au trecut cand i-au vazut capul zdobit. Ma simt de parca le-as fi datoare...datoare sa fiu cea care asculta si tace. Datoare sa-mi inghit lacrimile. Insa...acum...
Acum ma priveste dintr-o poza. Are 4 ani si se tine cu mana de poalele bluzitei pe care i-au dat-o de la cresa. Sta lipit, aproape rezemat, de o fetita de varsta lui si rade. Pentru el cred in viata de apoi si pentru el il invoc pe Dumnezeu, rugandu-l sa aiba grija...Sper, in ciuda logicii si a tuturor convingerilor, ca ma poata auzi de undeva, ca poate simti ceea ce simt pentru el si ca poate citi ce-i scriu acum: Te iubesc!
corinuta...iti amintesti k si eu am pierdut o persoana draga sufletului meu...pe gabriel.inteleg tot ce simti..si nu ai sa-l uiti toata viata!lucrurile astea le programeaza dumnezeu,ca ii vor acolo langa el si nu e egoist!te iubesc,corinuta,sa te bucuri de minunea ta de copil si sa fi fericita alaturi de el.este norocos cu o mamica minunata k tine
RăspundețiȘtergerescuze pt treaba cu anonim ....sunt eu,alinuta de la valeni
RăspundețiȘtergereBună Ziua!
RăspundețiȘtergereEu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul ascultawhisper sau un email ascultawhisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Mulţumesc,Cu stimă Vlad!