Workoolic

Am imbatranit 20 de ani in 20 de zile...Imi simt corpul greu, pleoapele atarnande si mintea inclestata. Mi s-au inecat corabiile toate si am ramas fara carma. Exagerez...Ma carmesc, dar fac asa un efort, incat mi se impleticesc creierii in cap. Am terminat de scris ce aveam de scris...in sfarsit. Si am vrut sa rasuflu usurata cand m-am trezit cu altceva de scris, de tradus, de cautat...de...imi vine sa imi iau campii. Intr-o vreme ma tot sunau ai mei, ca vazusera ei o stire (la ora 5, evident) cu una de daduse ortul de prea multa munca. E...atunci eram bine. Aveam numai 2 joburi si un curs...Acum e naspa rau...si parca mi-as dori sa fiu compatimita. Sigur...m-ar enerva sa se intample asta...insa macar sa ma sune dracului cineva sa ma intrebe ce mai fac....Ca in bancul ala cu piticul enervant care tot cerea atentie si il ruga mereu pe unu sa il intrebe ce mai face. Iar dupa ce, exasperat, omul l-a intrebat..."ia zi, mai piticule...ce mai faci", piticul i-a raspuns sictirit..."E...ce sa fac?!"
O sa treaca...trist este ca muncesc ca nebuna si trag de mine in toate directiile si nu vad de ce naiba ma omor atata. N-am bani sa-mi cumpar o casa...aproape ca nici nu mi-o mai doresc...Masina n-am si de ce sa-mi iau? Fac 10 min pana la munca si 10 min inapoi, iar restul zilei mi-l petrec cu nasul in carti si cu ochii in monitor. N-am copii...mi-am tocit creierii in scoli si am frecat menta in relatii fara capatai...Dar si daca m-as hotari sa iau vreo pauza ...ar fi tragic. Mi-as aminti mai ales ce am zis acum, ultima data...si m-ar cuprinde damblaua. Asa ca fug...alerg...De un lucru as vrea sa scap musai: de mutra asta nesatisfacuta din oglinda!